demisionar - explicat in DEX

demisionar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEMISIONÁR, -Ă, demisionari, -e, adj. Care demisionează sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] – Din fr. démissionnaire.

demisionar (Dicționar de neologisme, 1986)
DEMISIONÁR, -Ă adj. Care își dă sau și-a dat demisia. [Pron. -si-o-. / cf. fr. démissionnaire].

demisionar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEMISIONÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care își dă sau și-a dat demisia. (< fr. démissionnaire)

demisionar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*demisionár, -ă s. și adj. (fr. démissionaire). Care și-a dat demisiunea. – Și dim-.

demisionar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
demisionár (-si-o-) adj. m., pl. demisionári; f. demisionáră, pl. demisionáre

demisionar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
demisionar m. cel ce și-a dat demisia.

demisionar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEMISIONÁR, -Ă, demisionari, -e, adj. Care demisionează sau a demisionat (recent). [Pr.: -si-o-] — Din fr. démissionnaire.