delectà - explicat in DEX

delecta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DELECTÁ, delectéz, vb. I. Tranz. și refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. – Din fr. délecter, lat. delectare.

delecta (Dicționar de neologisme, 1986)
DELECTÁ vb. I. tr., refl. A (se) desfăta, a (se) bucura. [< fr. délecter, lat. delectare].

delecta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DELECTÁ vb. tr., refl. a (se) desfăta, a (se) bucura, a (se) distra. (< fr. délecter, lat. delectare)

delecta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
delectá (a ~) vb., ind. prez. 3 delecteáză

delecta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DELECTÁ, delectez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) desfăta, a (se) încânta, a (se) bucura. — Din fr. délecter, lat. delectare.

delectà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
delectà v. a (se) desfăta.