delapidare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DELAPIDÁRE, delapidări, s. f. Acțiunea de
a delapida și rezultatul ei; infracțiune care constă în
însușirea, folosirea sau
traficarea de către un angajat, în interesul său sau al altei persoane, a unor sume de bani sau a altor bunuri aflate în gestiunea sau în
administrarea sa; sustragere de bani sau bunuri din avutul statului. –
V. delapida.delapidare (Dicționar de neologisme, 1986)DELAPIDÁRE s.f. Acțiunea de a delapida și rezultatul ei; defraudare. [Var.
dilapidare s.f. / <
delapida].
delapidare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)delapidáre s. f.,
g.-d. art. delapidắrii; pl. delapidắridelapidare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DELAPIDÁRE, delapidări, s. f. Acțiunea de
a delapida și rezultatul ei; infracțiune care constă în însușirea, folosirea sau traficarea de către un angajat, în interesul său sau al altei persoane, a unor sume de bani sau a altor bunuri aflate în gestiunea sau în administrarea sa; sustragere de bani sau de bunuri din avutul statului. —
V. delapida.