dejurnă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEJÚRNĂ adv. invar. (Rar; despre elevi și,
înv., despre militari) De serviciu (pe timp de o zi). – Din
rus. dejurnâi.dejurnă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dejúrnă, adv. – Care corespunde serviciului de zi, într-o unitate militară. –
Var. dejurstvă, s. f. (ședere a unei unități).
Fr. de journée, prin intermediul
rus. dežurni, rus.,
bg. dežurstvo (Cihac, II, 93; Sanzewitsch 202; Tiktin; Candrea; Scriban; Vasmer, I, 336).
dejurnă (Dicționaru limbii românești, 1939)dejúrnă V.
jurnă.dejurnă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dejúrnă adj. invar.dejurnă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dejurnă f. serviciu militar zilnic:
a fi dejurnă. [Rus. DEJURNIĬ (din fr.
de jour)].
dejurnă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEJÚRNĂ adj. invar. (Despre elevi și,
înv., despre militari) De serviciu (pe timp de o zi). — Din rus.
dejurnîi.