dejun - explicat in DEX

dejun (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEJÚN, dejunuri, s. n. Masa de amiază; (și în sintagma micul dejun) mâncare de dimineață. – Cf. fr. déjeuner.

dejun (Dicționar de neologisme, 1986)
DEJÚN s.n. Masa de prânz, prânzul; timpul când se ia această masă. ◊ Micul dejun = gustarea de dimineață. [< dejuna].

dejun (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEJÚN s. n. masa de prânz; prânz; timpul când se ia această masă. ♦ micul ~ = gustare de dimineață. (< dejuna)

dejun (Dicționaru limbii românești, 1939)
*dejún n., pl. urĭ (fr. déjeuné și déjeuner [după rom. ajun], d. jeúner, a ajuna, a nu mînca, d. lat. pop. disjunare, care vine d. jejunus, nemîncat, flămînd. V. ajun). Barb. Prînz. V. zacuscă.

dejun (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dejún s. n., pl. dejúnuri

dejun (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dejun n. 1. gustare de dimineață; 2. ceea ce se mănâncă la dejun.

dejun (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEJÚN, dejunuri, s. n. Masa de amiază; (și în sintagma micul dejun) mâncare de dimineață; timp al zilei când se servesc acestea. — Din dejuna.