dejuna - explicat in DEX

dejuna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEJUNÁ, dejunéz, vb. I. Tranz. A lua masa de prânz; a prânzi. – Din fr. déjeuner.

dejuna (Dicționar de neologisme, 1986)
DEJUNÁ vb. I. intr. A prânzi. [< fr. déjeuner].

dejuna (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
dejuná (-néz, -át), vb. – A lua masa de prînz. Fr. déjeuner. – Der. dejun, s. n. (masa de amiază), deverbal bazat pe analogia cu ajun. Cf. REW 2670.

dejuna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEJUNÁ vb. intr. a lua masa de prânz; a prânzi. (< fr. déjeuner)

dejuna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dejuná (a ~) vb., ind. prez. 3 dejuneáză

dejunà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dejunà v. a mânca la amiazi. [Modelat după fr. déjeuner].

dejuna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEJUNÁ, dejunez, vb. I. Tranz. A lua masa de prânz; a prânzi. — Din fr. déjeuner.