dejugare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEJUGÁRE, dejugări, s. f. Acțiunea de
a dejuga; scoaterea boilor din jug; dejugat. –
V. dejuga.dejugare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dejugáre s. f.,
g.-d. art. dejugắrii; pl. dejugắridejugare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEJUGÁRE, dejugări, s. f. Acțiunea de
a dejuga; scoaterea boilor din jug; dejugat. —
V. dejuga.