dejugătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEJUGĂTOÁRE, dejugători, s. f. (Rar) Loc de popas unde se dejugă boii pentru a-i lăsa să se odihnească. –
Dejuga +
suf. -ătoare.dejugătoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dejugătoáre (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. dejugătórii; pl. dejugătóridejugătoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEJUGĂTOÁRE, dejugători, s. f. (
Pop.) Loc de popas unde se dejugă boii pentru a-i lăsa să se odihnească. —
Dejuga +
suf. -ătoare.