dejucare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEJUCÁRE, dejucări, s. f. Acțiunea de
a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire. –
V. dejuca.dejucare (Dicționar de neologisme, 1986)DEJUCÁRE s.f. Acțiunea de a dejuca și rezultatul ei. [<
dejuca].
dejucare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dejucáre s. f.,
g.-d. art. dejucắrii; pl. dejucắridejucare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEJUCÁRE, dejucări, s. f. Acțiunea de
a dejuca și rezultatul ei; zădărnicire. —
V. dejuca.