dejuga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEJUGÁ, dejúg, vb. I.
1. Tranz. A scoate boul din jug.
2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. –
Lat. *disjugare.dejuga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dejugá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
dejúgădejugà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dejugà v.
1. a scoate jugul;
2. fig. a se abate undeva, a se încuiba:
sărăcia a dejugat la culcușul nostru ISP. [V.
jug).
dejuga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEJUGÁ, dejúg, vb. I.
1. Tranz. A scoate boii din jug.
2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. —
Lat. *disjugare.