dejugà - explicat in DEX

dejuga (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boul din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. – Lat. *disjugare.

dejuga (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dejugá (a ~) vb., ind. prez. 3 dejúgă

dejugà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dejugà v. 1. a scoate jugul; 2. fig. a se abate undeva, a se încuiba: sărăcia a dejugat la culcușul nostru ISP. [V. jug).

dejuga (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEJUGÁ, dejúg, vb. I. 1. Tranz. A scoate boii din jug. 2. Intranz. Fig. (Rar) A ajunge sau a se opri undeva; a poposi, a se așeza. — Lat. *disjugare.