dejuca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEJUCÁ, dejóc, vb. I.
Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [
Var.: (
înv.)
desjucá vb. I] –
De(
s) +
juca.dejuca (Dicționar de neologisme, 1986)DEJUCÁ vb. I. tr. A zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). [P.i.
dejóc. / <
de- +
juca, după fr.
déjouer].
dejuca (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEJUCÁ vb. tr. a zădărnici (planurile, uneltirile cuiva). (după fr.
déjouer)
dejuca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dejucá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
dejoácădejuca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEJUCÁ, dejóc, vb. I.
Tranz. A zădărnici planurile sau uneltirile cuiva. [
Var.: (
înv.)
desjucá vb. I] —
Pref. de- +
juca.dejucà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dejucà v. a zădărnici:
i-am dejucat proiectele.