dejecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEJÉCȚIE, dejecții, s. f. 1. Evacuare a excrețiilor din organism, în special a materiilor fecale; (
concr.) materia fecală evacuată. ♦ Apă murdară provenită din fabrici sau din gospodării, care degradează apele naturale în care se scurge.
2. (În sintagma)
Con de dejecție = formă de relief cu aspect de evantai, alcătuită din bolovănișuri, pietrișuri, nisip și argilă depozitate de torenți și râuri acolo unde se produce o schimbare de pantă. [
Var.:
dejecțiúne s. f.] – Din
fr. déjection, lat. dejectio, -onis.