deism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEÍSM s. n. Credință în existența lui Dumnezeu (fără recunoașterea revelațiilor). – Din
fr. déisme.deism (Dicționar de neologisme, 1986)DEÍSM s.n. Orientare filozofică-religioasă din sec. XVII-XVIII, care recunoștea existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, negând ideea întruchipării lui Dumnezeu într-o persoană și teza intervenției acestuia în viața naturii și a societății. [Pron.
de-ism. / < fr.
déisme, cf. lat.
deus – zeu].
deism (Marele dicționar de neologisme, 2000)DÉISM s. n. orientare filozofico-religioasă care recunoaște existența lui Dumnezeu numai ca o cauză primară, impersonală a lumii, respingând însă ideea întruchipării lui într-o persoană și a intervenției sale în desfășurarea ulterioară a fenomenelor din univers. (< fr.
déisme)
deism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deísm s. n.deism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deism n. sistema celor ce cred numai în existența unui Dumnezeu care guvernă lumea prin mijlocul unor legi invariabile (fără a admite o religiune revelată).
deism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEÍSM (‹
fr.)
s. n. Credința în existența unuia sau a mai multor zei. ♦ (În
sec. 17-18) Credința în existența unei ființe supreme care este principiul și sursa oricărei realități, dar care nu intervine în ordinea naturii și a societății, acestea funcționând autonom în afara creației primordiale (Voltaire, J.-J. Rousseau, B. Franklin, Th. Jefferson). ◊
Deismul englez = mișcare religioasă din
sec. 17-18 care a accentuat religia naturală și a respins revelația, dogmele, urmărind stabilirea unor temeiuri raționale pentru credința în existența lui Dumnezeu (H. de Cherbury,
M. Tindal, A. Collins).
deism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEÍSM s. n. Credință în existența unei ființe supreme, principiul și sursa oricărei realități, dar care nu intervine în ordinea naturii — Din
fr. déisme.