deifica - explicat in DEX

deifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEIFICÁ, deífic, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica.[Pr.:-de-i-] – Din lat. deificare, fr. déifier.

deifica (Dicționar de neologisme, 1986)
DEIFICÁ vb. I. tr. (Liv.) A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pron. de-i-, p.i. deífic. / < it., lat. deificare].

deifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEIFICÁ vb. tr. 1. a atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. 2. (fig.) a diviniza. (lat. deificare, fr. déifier)

deifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
deificá (a ~) (de-i-) vb., ind. prez. 3 deífică

deificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
deificà v. 1. a pune în numărul zeilor; 2. fig. a lăuda peste măsură.

deifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEIFICÁ, deífic, vb. I. Tranz. A atribui putere divină unei ființe sau unui lucru; a zeifica. [Pr.: -de-i-] — Din lat. deificare, fr. déifier.