defraudator - explicat in DEX

defraudator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFRAUDATÓR, -OÁRE, defraudatori, -oare, s. m. și f. Persoană care defraudează; delapidator. [Pr.: -fra-u-] – Defrauda + suf. -tor.

defraudator (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFRAUDATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care defraudează; delapidator. [Pron. -fra-u-. / cf. it. defraudatore].

defraudator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFRAUDATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care defraudează; delapidator. (< it. defraudatore)

defraudator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
defraudatór (-fra-u-) s. m., pl. defraudatóri

defraudator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFRAUDATÓR, -OÁRE, defraudatori, -oare, s. m. și f. Persoană care defraudează; delapidator. [Pr.: -fra-u-] — Defrauda + suf. -tor