deferizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFERIZÁRE, deferizări, s. f. Acțiunea de
a deferiza și rezultatul ei. –
V. deferiza.deferizare (Dicționar de neologisme, 1986)DEFERIZÁRE s.f. (
Chim.) Acțiunea de a deferiza și rezultatul ei. [<
deferiza].
deferizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)deferizáre s. f.,
g.-d. art. deferizắrii; pl. deferizắrideferizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFERIZÁRE, deferizări, s. f. Acțiunea de
a deferiza și rezultatul ei. —
V. deferiza.