deferire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEFERÍRE,deferiri, s. f. Acțiunea de a deferi și rezultatul ei. – V. deferi.
deferire(Dicționar de neologisme, 1986) DEFERÍREs.f. Acțiunea de a deferi. [< deferi].
deferire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) deferíre s. f., g.-d. art. deferírii; pl. deferíri
deferire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEFERÍRE,deferiri,s. f. Acțiunea de a deferiși rezultatul ei. — V. deferi.