defavoriza(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DEFAVORIZÁ,defavorizez, vb. I. Tranz. A dezavantaja. – Din fr. défavoriser.
defavoriza(Dicționar de neologisme, 1986) DEFAVORIZÁvb. I. tr. A dezavantaja. [< fr. défavoriser].
defavoriza(Marele dicționar de neologisme, 2000) DEFAVORIZÁvb. tr. a dezavantaja. (< fr. défavoriser)
defavoriza(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) defavorizá(a ~) vb., ind. prez. 3 defavorizeáză
defavoriza(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DEFAVORIZÁ,defavorizez,vb. I. Tranz. A dezavantaja. — Din fr. défavoriser.