defavorabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFAVORÁBIL, -Ă, defavorabili, -e, adj. Contrar intereselor cuiva, în dezavantajul cuiva; nefavorabil, neprielnic. – Din
fr. défavorable.defavorabil (Dicționar de neologisme, 1986)DEFAVORÁBIL, -Ă adj. Care este în dezavantajul cuiva; nefavorabil. [Cf. fr.
défavorable].
defavorabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFAVORÁBIL, -Ă adj. în dezavantajul cuiva; nefavorabil. (< fr.
défavorable)
defavorabil (Dicționaru limbii românești, 1939)*defavorábil, -ă adj. (fr.
défavorable). Care nu e favorabil.
defavorabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)defavorábil adj. m.,
pl. defavorábili; f. defavorábilă, pl. defavorábiledefavorabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)defavorabil a. care nu-i favorabil.
defavorabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFAVORÁBIL, -Ă, defavorabili, -e, adj. Contrar intereselor cuiva, în dezavantajul cuiva; nefavorabil, neprielnic. — Din
fr. défavorable.