defalca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEFALCÁ, defalchez, vb. I.
Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi.
2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [
Prez. ind. și.:
defálc] – Din
fr. défalquer, lat. defalcare.defalca (Dicționar de neologisme, 1986)DEFALCÁ vb. I. tr. 1. A desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; (
p. ext.) a desprinde o parte dintr-un tot.
2. A împărți (o lucrare etc.) în mai multe părți. [P.i.
defálc, -chez. / < fr.
défalquer, it., lat.
defalcare].
defalca (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEFALCÁ vb. tr. 1. a desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; a desprinde o parte dintr-un tot. 2. a împărți (o lucrare, un teren etc.) în mai multe părți. (< fr.
défalquer, lat.
defalcare)
defalca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!defalcá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
defálcădefalcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)defalcà v. a scădea dintr’o sumă, dintr’o cantitate:
a defalca din avere datoriile (= fr.
défalquer).
defalca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEFALCÁ, defálc, vb. I.
Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi.
2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [
Prez. ind. și:
defalchez] — Din
fr. défalquer, lat. defalcare.