defalca - explicat in DEX

defalca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEFALCÁ, defalchez, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [Prez. ind. și.: defálc] – Din fr. défalquer, lat. defalcare.

defalca (Dicționar de neologisme, 1986)
DEFALCÁ vb. I. tr. 1. A desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; (p. ext.) a desprinde o parte dintr-un tot. 2. A împărți (o lucrare etc.) în mai multe părți. [P.i. defálc, -chez. / < fr. défalquer, it., lat. defalcare].

defalca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEFALCÁ vb. tr. 1. a desprinde, a da la o parte o sumă dintr-o socoteală, dintr-un cont; a desprinde o parte dintr-un tot. 2. a împărți (o lucrare, un teren etc.) în mai multe părți. (< fr. défalquer, lat. defalcare)

defalca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!defalcá (a ~) vb., ind. prez. 3 defálcă

defalcà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
defalcà v. a scădea dintr’o sumă, dintr’o cantitate: a defalca din avere datoriile (= fr. défalquer).

defalca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEFALCÁ, defálc, vb. I. Tranz. 1. A desprinde sau a scoate una sau mai multe părți; a împărți un teren în loturi. 2. A repartiza o lucrare, un proiect etc. pe etape, pe oameni etc. [Prez. ind. și: defalchez] — Din fr. défalquer, lat. defalcare.