decusație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECUSÁȚIE, decusații, s. f. Încrucișare în formă de X a două fascicule simetrice de fibre nervoase. – Din
fr. décussation.decusație (Dicționar de neologisme, 1986)DECUSÁȚIE s.f. Încrucișare în forma literei „x” a unor formații anatomice. [Gen.
-iei. / < fr.
décussation, cf. lat.
decussatio – încrucișare].
decusație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECUSÁȚIE s. f. încrucișare a unor formații anatomice. (< fr.
décussation, lat.
decussatio)
decusație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decusáție (-ți-e) s. f.,
art. decusáția (-ți-a), g.-d. art. decusáției; pl. decusáții, art. decusáțiile (-ți-i-)decusație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECUSÁȚIE, decusații, s. f. Încrucișare în formă de X a două fascicule simetrice de fibre nervoase. — Din
fr. décussation.