decuscuta - explicat in DEX

decuscuta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECUSCUTÁ, decuscút, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. – Din fr. décuscuter.

decuscuta (Dicționar de neologisme, 1986)
DECUSCUTÁ vb. I. tr. A curăța de cuscută (plante, semințe). [< fr. décuscuter].

decuscuta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECUSCUTÁ vb. tr. a curăța cuscuta de pe plante; a separa semințele de cuscută din cele de trifoi, lucernă etc. (< fr. décuscuter)

decuscuta (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
decuscutá vb. ind. prez. pers. 1 decuscutez

decuscuta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decuscutá (a ~) vb., ind. prez. 3 decuscuteáză

decuscuta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECUSCUTÁ, decuscutez, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. [Prez. ind. și: decuscút] — Din fr. décuscuter.