decurs (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECÚRS s. n. (Cu referire la o perioadă de timp, în
loc. prep.)
În decurs de... sau
în decursul... = în curgerea..., pe durata..., în desfășurarea... –
V. decurge.decurs (Dicționar de neologisme, 1986)DECÚRS s.n. În decurs de... (sau
în decursul...) = în curgerea..., pe durata, în desfășurarea... [< fr.
décours, cf. lat.
decursus].
decurs (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECÚRS s. n. perioadă de desfășurare a unui fenomen. ♦ în ~ de... (sau în ŭl...) = pe durata, în desfășurarea... (< fr.
décours, lat.
decursus)
decurs (Dicționaru limbii românești, 1939)*decúrs n., pl.
urĭ (d.
decurg). Curs, mers, spațiŭ:
în decursu ședințeĭ, în decurs de un secul.decurs (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!decúrs (în ~ de, în ŭl) loc. prep.decurs (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)decurs n. curs regulat:
în decursul vieții.decurs (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECÚRS s. n. (Cu referire la o perioadă de timp, în
loc. prep.)
În decurs de... sau
în decursul... = în curgerea..., pe durata..., în desfășurarea... —
V. decurge.