decretà - explicat in DEX

decreta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECRETÁ, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică. – Din fr. décréter.

decreta (Dicționar de neologisme, 1986)
DECRETÁ vb. I. tr. A da un decret; a hotărî prin decret. ♦ (Fig.) A declara sentențios ceva. [< fr. décréter].

decreta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECRETÁ vb. tr. 1. a da un decret; a hotărî prin decret. 2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentențios; a emite o părere categorică. (< fr. décreter)

decreta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
decretá (a ~) (de-cre-) vb., ind. prez. 3 decreteáză

decretà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
decretà v. 1. a da un decret; 2. a ordona, a regula printr’un decret.

decreta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECRETÁ, decretez, vb. I. Tranz. A da un decret, a hotărî, a ordona prin decret. ♦ Fig. A declara ceva în mod sentențios; a emite o părere categorică. — Din fr. décréter.