decorticator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECORTICATÓR, decorticatoare, s. n. Mașină cu ajutorul căreia se realizează decorticarea (
1). –
Decortica +
suf. -tor.decorticator (Dicționar de neologisme, 1986)DECORTICATÓR s.n. Mașină folosită pentru decorticarea boabelor unor plante (cerealiere, leguminoase sau oleaginoase). [Pl.
-oare. / <
decortica +
-tor, cf. engl.
decorticator].
decorticator (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECORTICATÓR s. n. mașină de decorticat. (< engl.
decorticator)
decorticator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decorticatór s. n.,
pl. decorticatoáredecorticator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECORTICATÓR, decorticatoare, s. n. Mașină cu ajutorul căreia se realizează decorticarea (
1). —
Decortica +
suf. -tor.