decolmatare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECOLMATÁRE, decolmatări, s. f. Acțiunea de
a decolmata și rezultatul ei. –
V. decolmata.decolmatare (Dicționar de neologisme, 1986)DECOLMATÁRE s.f. Deznisipare (a puțurilor). [<
decolmata].
decolmatare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECOLMATÁRE, decolmatări, s. f. Acțiunea de
a decolmata și rezultatul ei. —
V. decolmata.