declamare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECLAMÁRE, declamări, s. f. Faptul de
a declama; declamație. –
V. declama.declamare (Dicționar de neologisme, 1986)DECLAMÁRE s.f. Faptul de a declama; declamație. [<
declama].
declamare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)declamáre (de-cla-) s. f.,
g.-d. art. declamắrii; pl. declamắrideclamare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECLAMÁRE, declamări, s. f. Faptul de
a declama; declamație. —
V. declama.