declamativ - explicat in DEX

declamativ (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. (Rar) Declamator; emfatic. – Din fr. déclamatif.

declamativ (Dicționar de neologisme, 1986)
DECLAMATÍV, -Ă adj. (Rar) Declamator. [Cf. fr. déclamatif].

declamativ (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DECLAMATÍV, -Ă adj. declamator. (< fr. déclamatif)

declamativ (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*declamatív (de-cla-) adj. m., pl. declamatívi; f. declamatívă, pl. declamatíve

declamativ (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DECLAMATÍV, -Ă, declamativi, -e, adj. Declamator; emfatic. — Din fr. déclamatif.