decizie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECÍZIE, decizii, s. f. 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluție. ♦ Hotărâre luată de un organ al administrației de stat sau de un organ de jurisdicție.
2. (Rar) Calitatea de a fi ferm, hotărât; fermitate. [
Var.:
deciziúne s. f.] – Din
fr. décision, lat. decisio, -onis.decizie (Dicționar de neologisme, 1986)DECÍZIE s.f. 1. Hotărâre; rezoluție. ♦ Hotărâre dată de o autoritate pentru cei aflați în subordinea sa. ♦ Sentință dată de o instanță judecătorească superioară asupra unui recurs.
2. Hotărâre, fermitate. [Gen.
-iei, var.
deciziune s.f. / < lat.
decisio, cf. fr.
décision].
decizie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECÍZIE s. f. 1. hotărâre; rezoluție. ◊ act cu caracter obligatoriu, normativ al unui organ de conducere care stabilește direcția unei acțiuni și modul ei de realizare. 2. sentință dată de o instanță judecătorească superioară asupra unui recurs. 3. fermitate. (< fr.
décision, lat.
decisio)
decizie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decízie (-zi-e) s. f.,
art. decízia (-zi-a), g.-d. art. decíziei; pl. decízii, art. decíziile (-zi-i-)decizie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECÍZIE, decizii, s. f. 1. Hotărâre luată în urma examinării unei probleme, a unei situații etc., soluție adoptată (dintre mai multe posibile); rezoluție. ♦ Hotărâre luată de un organ al administrației de stat sau de un organ de jurisdicție.
2. (Rar) Calitatea de a fi ferm, hotărât; fermitate. [
Var.:
deciziúne s.f] — Din
fr. décision, lat. decisio, -onis.