decisiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. – Din
fr. décisif, lat. decisivus.decisiv (Dicționar de neologisme, 1986)DECISÍV, -Ă adj. Hotărâtor. [Cf. fr.
décisif, lat.
decissivus].
decisiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECISÍV, -Ă adj. care determină luarea unei hotărâri definitive; hotărâtor. (< fr.
décisif, lat.
decisivus)
decisiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decisív adj. m.,
pl. decisívi; f. decisívă, pl. decisívedecisiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECISÍV, -Ă, decisivi, -e, adj. Care hotărăște, care este de natură a determina o concluzie definitivă, care face să înceteze orice îndoială; hotărâtor. — Din
fr. décisif, lat. decisivus.