deciocăla (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))DECIOCĂLÁ, deciocălez, vb. I.
Tranz. (
Reg.) A desface un obiect în părțile componente; a demonta. – Din
de(s)- +
ciocălău.deciocăla (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)deciocălá, deciocăléz, vb. I (reg.)
1. a curăța știuleții de foi.
2. a scoate roatele căruței.
deciocălà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)deciocălà v. Mold.
1. a lua cocenile de pe porumb;
2. fig. a scoate roatele căruții:
deciocălase căruța și o ungea CR. [V.
ciocălău].