decimetru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECIMÉTRU, (
1)
decimetri, s. m., (
2)
decimetre, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu a zecea parte dintr-un metru.
2. S. n. Riglă gradată cu lungimea de zece centimetri. – Din
fr. décimètre.decimetru (Dicționar de neologisme, 1986)DECIMÉTRU s.m. Unitate subdivizionară de măsură pentru lungimi, reprezentând a zecea parte dintr-un metru. ◊
Dublu-decimetru = instrument de desen în forma unei rigle, cu lungimea de 20 cm. //
s.n. Riglă gradată, lungă de un decimetru. [Pl. (s.m.)
-ri, (s.n.)
-re. / cf. fr.
décimètre].
decimetru (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECIMÉTRU I.
s. m. unitate subdivizionară de măsură pentru lungime, a zecea parte dintr-un metru. II. s. n. riglă gradată, de zece centimetri. (< fr.
décimètre)
decimetru (Dicționaru limbii românești, 1939)*decimétru m. (
déci- și
metru). O zecime dintr’un metru. S.n., pl.
e. Riglă de constatat această lungime.
decimetru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decimétru (-me-tru) s. m.,
art. decimétrul; pl. decimétri, art. decimétrii; simb. dmdecimetru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)decimetru m. o zecime dintr’un metru.
decimetru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECIMÉTRU, (
1)
decimetri, s. m., (
2)
decimetre, s. n. 1. S. m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu a zecea parte dintr-un metru.
2. S. n. Riglă gradată cu lungimea de zece centimetri. — Din
fr. décimètre.