decimare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECIMÁRE, decimări, s. f. Acțiunea de
a decima și rezultatul ei; ucidere în masă; decimație. –
V. decima.decimare (Dicționar de neologisme, 1986)DECIMÁRE s.f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă, decimație. [<
decima].
decimare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decimáre s. f.,
g.-d. art. decimắrii; pl. decimắridecimare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECIMÁRE, decimări, s. f. Acțiunea de
a decima și rezultatul ei; ucidere în masă; decimație. —
V. decima.