decapod (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECAPÓD, decapode, s. n. 1. (La
pl.) Ordin de crustacee cu zece picioare; (și la
sg.) crustaceu care face parte din acest ordin.
2. (La
pl.) Ordin de cefalopode care au zece tentacule și un rudiment de cochilie; (și la
sg.) moluscă din acest ordin.
3. (
Tehn.) Locomotivă cu aburi cu cinci osii motoare cuplate, folosită la trenurile de marfă. – Din
fr. décapodes.decapod (Dicționaru limbii românești, 1939)decapód n., pl.
e (vgr.
dekápus, dakápodos, cu zece picĭoare).
Zool. Animal crustaceŭ cu zece picĭoare.
decapod (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decapód s. n.,
pl. decapódedecapod (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECAPÓD, decapode, s. n. 1. (La
pl.) Ordin de crustacee cu zece picioare; (și la
sg.) crustaceu care face parte din acest ordin.
2. (La
pl.) Ordin de cefalopode care au zece tentacule și un rudiment de cochilie; (și la
sg.) moluscă din acest ordin.
3. (
Tehn.;
înv.) Locomotivă cu aburi cu cinci osii motoare cuplate, folosită la trenurile de marfă. — Din
fr. décapode.