decapota (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECAPOTÁ, decapotez, vb. I.
Tranz. A ridica sau a strânge capota unui automobil. – Din
fr. décapoter.decapota (Dicționar de neologisme, 1986)DECAPOTÁ vb. I. tr. A strânge capota unui automobil. / < fr.
décapoter].
decapota (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECAPOTÁ vb. tr. a strânge, a ridica capota unui automobil. (< fr.
décapoter)
decapota (Dicționar de argou al limbii române, 2007)decapota, decapotez v. t. a lovi (
pe cineva) până la leșin.
decapota (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decapotá (a ~) (a înlătura capota)
vb.,
ind. prez. 3
decapoteázădecapota (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECAPOTÁ, decapotez, vb. I.
Tranz. A strânge sau a ridica capota unui automobil. — Din
fr. décapoter.