decantație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DECANTÁȚIE,decantații, s. f. Decantare. – Din fr. décantation.
decantație(Dicționar de neologisme, 1986) DECANTÁȚIEs.f. Decantare. [< fr. décantation].
decantație(Marele dicționar de neologisme, 2000) DECANTÁȚIEs. f. decantare. (< fr. décantation)
decantație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) decantáție(-ți-e) s. f., art. decantáția(-ți-a), g.-d. art. decantáției; pl. decantáții, art. decantáțiile(-ți-i-)
decantație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DECANTÁȚIE,decantații, s. f. Decantare. — Din fr. décantation.