decantor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECANTÓR, decantoare, s. n. Aparat care servește la decantare, format dintr-un recipient sau bazin, camere de colectare și evacuare și conducte de deservire. – Din
fr. décanteur.decantor (Dicționar de neologisme, 1986)DECANTÓR s.n. Aparat, bazin pentru decantare. [Cf. fr.
décanteur].
decantor (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECANTÓR s. n. recipient, instalație pentru decantare. (< fr.
décanteur)
decantor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decantór s. n.,
pl. decantoáredecantor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DECANTÓR (‹
fr.)
s. n. Construcție hidrotehnică sau instalație cu funcționare continuă sau discontinuă folosită la decantare (clasare gravimetrică) în alimentarea cu apă, în procesele chimice sau hidrometalurgice, în
ind. extractivă etc.
decantor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECANTÓR, decantoare, s. n. Instalație hidrotehnică folosită pentru decantare în alimentarea cu apă, în procesele chimice sau hidrometalurgice. — Din
fr. décanteur.