decalibra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECALIBRÁ, pers. 3
decalibrează, vb. I.
Refl. (Despre țeava armelor de foc) A se lărgi în urma uzurii sau a unui accident de tragere, a-și deforma calibrul. –
Des-1 + calibru.decalibra (Dicționar de neologisme, 1986)DECALIBRÁ vb. I. tr., refl. A (se) toci ghinturile din interiorul țevii unei arme de foc, a(-și) deforma calibrul (unei arme de foc). [<
de- +
calibra].
decalibra (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECALIBRÁ vb. tr., refl. (despre o armă de foc) a-și deforma calibrul ca urmare a tocirii ghinturilor din interiorul țevii. (< de
1- + calibra)
decalibra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decalibrá (a ~) (-li-bra) vb.,
ind. prez. 3
decalibreázădecalibra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECALIBRÁ, pers. 3
decalibrează, vb. I.
Refl. (Despre țeava armelor de foc) A se lărgi în urma uzurii sau a unui accident de tragere, a-și deforma calibrul. —
Pref. de- + calibru.