decalcomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DECALCOMANÍE s. f. Procedeu de decorare a unor obiecte de sticlă, porțelan etc. prin transpunerea pe suprafața lor a imaginilor de pe o hârtie specială, folosită ca suport provizoriu. – Din
fr. décalcomanie.decalcomanie (Dicționar de neologisme, 1986)DECALCOMANÍE s.f. Transpunere a unor imagini colorate pe porțelan, hârtie etc.; metacromie. [< fr.
décalcomanie].
decalcomanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DECALCOMANÍE s. f. procedeu de transpunere a unor imagini colorate pe porțelan, sticlă etc. (< fr.
décalcomanie)
decalcomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)decalcomaníe s. f.,
art. decalcomanía, g.-d. decalcomaníi, art. decalcomaníeidecalcomanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DECALCOMANÍE s. f. Procedeu de decorare a unor obiecte de sticlă, porțelan etc. prin transpunerea pe suprafața lor a imaginilor de pe o hârtie specială, folosită ca suport provizoriu. — Din
fr. décalcomanie.