debut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBÚT, debuturi, s. n. Începutul (primele manifestări, primii pași ai) cuiva într-o profesiune, într-o activitate (artistică, literară etc.); operă, lucrare ce constituie acest început. – Din
fr. début.debut (Dicționar de neologisme, 1986)DEBÚT s.n. Început, primii pași făcuți de cineva într-o carieră, într-o profesiune (artistică, literară etc.). [< fr.
début].
debut (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBÚT s. n. 1. primii pași într-o carieră, într-o profesiune (artistică, literară etc.). 2. (p. ext.) început; operă, creație constituind acest început. (< fr.
début)
debut (Dicționaru limbii românești, 1939)*debút n., pl.
urĭ (fr.
début, Început). Început, acțiunea de a-țĭ începe cariera, discursu ș.a.:
și-a făcut debutu în „Avaru” luĭ Molière (vorbind de un actor).
debut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)debút s. n.,
pl. debúturidebut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)debut n.
1. începutul unui lucru;
2. primii pași într’o carieră;
3. prima operă literară;
4. prima încercare a unui actor pe scenă.
debut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBÚT, debuturi, s. n. Început, intrare într-o profesie, într-o activitate (artistică, literară etc.); operă, lucrare care constituie acest început. — Din
fr. début.