debleu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBLÉU, debleuri, s. n. Săpătură făcută sub nivelul terenului natural în vederea executării platformei unui drum ori a unei căi ferate sau a construirii unui canal deschis. – Din
fr. déblai.debleu (Dicționar de neologisme, 1986)DEBLÉU s.n. (op.
rambleu) Săpătură deschisă sub nivelul natural al pământului, prin care trece o cale de comunicație. [Pl.
-uri, -ee. / < fr.
déblai].
debleu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)debléu (debléuri), s. n. – Săpătură.
Fr. déblai. Termen tehnic.
debleu (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBLÉU s. n. lucrare de terasament sub nivelul solului unei căi de comunicație sau al unui canal. (< fr.
déblai)
debleu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)debléu (de-bleu) s. n.,
art. debléul; pl. debléuridebleu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBLÉU, debleuri, s. n. Săpătură făcută sub nivelul terenului natural pentru executarea platformei unui drum ori a unei căi ferate sau pentru construirea unui canal deschis. — Din
fr. déblai.debleŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*debléŭ n., pl.
urĭ și
e (fr.
déblai, d.
dé-blayer, a curăți de grîu pămîntu, d.
blé, grîu. V.
rambleŭ). Loc de unde s’a scos pămîntu p. facerea drumuluĭ. – Curat rom.
săpătură.