debitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găsește la debitul
2 unui cont; datorat.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. – Din
fr. débiteur, lat. debitor.debitor (Dicționar de neologisme, 1986)DEBITÓR, -OÁRE adj. (
Despre sume de bani) Datorat. //
s.m. și f. Datornic; cel care este creditat. ♦ (
Jur.) Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva. [Cf. it.
debitore, fr.
débiteur, lat.
debitor].
debitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBITÓR, -OÁRE I.
adj. (despre sume de bani) care se înscrie în debit
2 (2); datorat. ◊ (despre conturi) în care debitul
2 (2) depășește creditul. II. s. m. f. datornic, cel care este creditat. ◊ persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea sau să (nu) facă ceva. (< fr.
débiteur, lat.
debitor)
debitor (Dicționaru limbii românești, 1939)*debitór, -oáre adj. și s. (lat.
debitor, d.
debére, a datori, compus din
de- și
habére, a avea. V.
debil). Datornic, care se găsește la debit.
debitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)debitór adj. m.,
s. m.,
pl. debitóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. debitoáredebitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)debitor m. datornic.
debitor (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)DEBITÓR, -OÁRE (‹
fr.,
lat.)
adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. (Despre persoane fizice sau juridice) Care datorează; (despre sume) care se înscriu în debit
2 (
2), datorat; (despre soldurile acelor conturi) la care debitul
2 (
2) depășește creditul. ◊
Sold d. = soldul conturilor al căror debit este mai mare decât creditul.
Suma d. = sumă înscrisă în debitul unui cont.
2. S. m. și
f. Datornic; persoană fizică sau juridică ce a contractat o datorie față de un terț, numit creațier. ◊
D. insolvabil =
d. care nu-și poate achita datoriile la scadență.
D. principal =
d. care a contractat un împrumut pentru a cărui achitare au garantat alte persoane.
D. ipotecar =
d. care garantează rambursarea unui împrumut cu bunuri ce pot fi ipotecate. ♦ (
Dr.) Persoană (fizică sau juridică) obligată, în temeiul unui raport juridic, să dea, să facă sau să nu facă ceva.
debitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBITÓR, -OÁRE, debitori, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. (Despre sume de bani) Care se găsește la debitul
2 unui cont; datorat.
2. Adj.,
s. m. și
f. (Persoană fizică sau juridică) care datorează creditorului mărfuri sau sume de bani; datornic. — Din
fr. débiteur, lat. debitor.