debleia (Dicționar de neologisme, 1986)DEBLEIÁ vb. I. tr. A degaja un teren pentru realizarea unui debleu. [Pron.
-ble-ia, p.i.
-iez, 3,6
-iază. / < fr.
déblayer].
debleia (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBLEIÁ vb. tr. a degaja un teren pentru realizarea unui debleu. (< fr.
déblayer)
debleia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*debleiá (a ~) (a degaja un teren)
vb.,
ind. prez. 3
debleiáză, 1
pl. debleiém; conj. prez. 3
să debleiéze; ger. debleínddebleia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBLEIÁ, debleiez, vb. I.
Tranz. A degaja un teren pentru realizarea unui dubleu. — Din
fr. déblayer.