debandadă - explicat in DEX

debandadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBANDÁDĂ s. f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. – Din fr. débandade.

debandadă (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBANDÁDĂ s.f. Neorânduială; dezordine. [< fr. débandade].

debandadă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBANDÁDĂ s. f. dezorganizare. (< fr. débandade)

debandadă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*debandádă f., pl. e (fr. débandade, d. bande, bandă). Risipire, fuga membrilor unuĭ grup: debandada unuĭ partid.

debandadă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debandádă s. f., g.-d. art. debandádei

debandadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBANDÁDĂ s. f. Neorânduială, dezordine; dezorientare, zăpăceală. — Din fr. débandade.