debaclu - explicat in DEX

debaclu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEBÁCLU, debacluri, s. n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. – Din fr. débâcle.

debaclu (Dicționar de neologisme, 1986)
DEBÁCLU s.n. Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. [Pl. -uri, -le. / < fr. débâcle].

debaclu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEBÁCLU s. n. 1. rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. 2. (fig.) prăbușire, dezastru. (< fr. débâcle)

debaclu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
debáclu (rar) (-ba-clu) s. n., art. debáclul; pl. debácluri

debaclu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEBÁCLU, debacluri, s. n. (Rar) Rupere și pornire a gheții prinse între malurile unui curs de apă; zăpor. — Din fr. débâcle.