debara (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEBARÁ, debarale, s. f. Încăpere mică, anexă într-o locuință, întrebuințată pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar, a vechiturilor etc. – Din
fr. débarras.debara (Dicționar de neologisme, 1986)DEBARÁ s.f. Încăpere, loc unde se țin lucruri folosite rar, vechituri etc. [Pl.
-ale. / < fr.
débarras].
debara (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEBARÁ s. f. încăpere unde se țin lucruri folosite rar. (< fr.
débarras)
debara (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)debará s. f.,
art. debaráua, g.-d. art. debarálei; pl. debarále, art. debaráleledebara (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEBARÁ, debarale, s. f. Încăpere mică, anexă într-o locuință, întrebuințată pentru depozitarea obiectelor care se folosesc mai rar, a vechiturilor etc. — Din
fr. débarras.