dârz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÂRZ, -Ă, dârji, -ze, adj. (Despre ființe sau mănifestările lor)
1. Îndrăzneț, curajos, cutezător. ◊ Aprig, înverșunat.
Luptă dârză. 2. Neînduplecat, neclintit;
p. ext. îndărătnic, încăpățânat.
3. Mândru, semeț, țanțoș. [
Pl. și: (
m.)
dârzi, (
f.)
dârze] – Din
sl. drúzú.