dârzenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÂRZÉNIE s. f. Faptul de a fi
dârz; fire sau manifestare dârză.
1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare.
2. Neînduplecare, perseverență;
p. ext. îndărătnicie, încăpățânare.
3. Mândrie, semeție. [
Var.: (
reg.)
dârjénie s. f.]. –
Dârz +
suf. -enie.